Dacă mi-ar cere cineva să imi amintesc o oră de fizică din liceu, zău că nu mi-aş aminti nimic. În schimb, ştiu cu lux de amănunte cum a fost excursia în care am plecat împreună cu profa de fizică în Italia. Am străbatut timp de 14 zile în vara anului 2007 o ţară care m-a cucerit iremediabil.

În Pisa, aveam să descopăr un turn atât de înclinat încât, privindu-l, puteam jura că stă să cadă, o catedrală impresionată căreia i se alătură baptisteriul şi un cimitir monumental. Cele 4 bijuterii arhitecturale care fac din Pisa un loc extrem de vizitat se află în Piaţa Miracolelor, locul în care toată lumea sprijină Turnul înclinat pentru o poză care să pară cât mai reală. Bineînteles că i-am dat şi eu turnului o mână de ajutor. Cine nu face asta aflându-se aici?

După minunile din Pisa, am plecat mai departe spre Roma. Oraşul în care aglomeraţia şi agitaţia se îmbină armonios cu  frumuseţea şi cu foarte multă istorie. La Roma calci pe istorie la propriu şi la figurat. Şi unde altundeva dacă nu în Forumul Roman?  E nevoie de un exerciţiu de imaginaţie în acest loc pentru că azi doar ruinele ne aduc aminte de măreţia şi grandoarea Imperiului Roman.

Templul lui Antoninus si al Faustinei, unul dintre cele mai bine păstrate monumente din Forum, este un templu ridicat în numele adoraţiei pentru femeia iubită. Împăratul Antoninus Pius a comandat executarea unui edificiu impunător în Forum pentru Faustina, ridicată la rang divin de către soţul ei, în ciuda infidelităţilor acesteia, pentru că, se pare, dragostea a fost oarbă dintotdeuna.

Părăsind aria Forumului, îmi aduc aminte cât de mică m-am simţit la vederea Colosseumului. Este o construcţie impunătoare, care a sfidat legea timpului şi mai ales faimoasa profeţie care spunea că „Atâta timp cât Colosseumul este în picioare, Roma va rezista. Când va cădea Colosseumul, se va prăbuşi şi Roma; când va cădea Roma, se va sfârşi lumea”.

Şi înăuntrul Colosseumului te încearcă aceeaşi emoţie. Este “antic, vechi şi de demult”. Îţi imaginezi gladiatorii în arenă. Maximus. Oh, Russel Crowe, de câte ori am văzut filmul, de atâtea ori m-ai făcut să plâng.

Prin „ferestrele” de la Colosseum ai parte de câteva imagini frumoase. Una dintre ele este Arcul lui Constantin.

Arcul, care s-a păstrat într-o condiţie excelentă, a fost ridicat în cinstea Împaratului Constantin, în urma victoriei cu Maxentius, pretendent la tronul Romei.

Mă uiatm la pozele pe care le-am facut atunci, în vara anului 2007 şi am găsit ceva interesant. O poză cu Monumentul lui Vittorio Emanuelle II (Vittoriano), care era în renovare pe atunci şi arăta aşa

şi mi-a fugit gândul la imaginea monumentului aşa cum l-am revăzut în 2013.

În viaţă ai ocazia să te întorci într-un loc pe care îl ştiai frumos. Şi când vă reîntâlniţi, el te surprinde şi îţi arată că timpul a lucrat în favoarea lui, devenind spectaculos sau chiar cea mai bună variantă a sa.

Cu siguranţă revenirea la Roma s-a datorat monedei pe care am aruncat-o în apa de la Fontana di Trevi. Dorinţa de atunci încă nu mi s-a îndeplinit dar măcar mi-a asigurat o altă vizită in Oraşul Etern pe care am facut-o deja. Acum sunt sigură că legenda nu e doar o legendă și bănuţul din fântână m-a readus la Roma care mă aşteaptă pentru a treia vizită, cândva.

Cred că sunt puţin invidioasă pe italieni. Au cea mai frumoasă ţară şi nu exegerez! Da, bineînţeles că aş putea să mă mut în Italia ca să mă pot bucura mai mult de tot ce are ea. Dar nu despre asta e vorba, ci despre faptul că, a fi italian, este o mândrie pe care acum o înţeleg. Aş putea spune că le înţeleg aroganţa.

Cei care au clădit demult Italia, aşa cum o vedem azi, au avut grijă să construiască pentru eternitate. Ceva cu care urmaşii să se mândrească iar noi, restul lumii, să rămânem cu cele mai frumoase amintiri după ce le vizităm fie capitala, fie oraşul modei, regiunea vinurilor, lacurile unde nu puţine celebrităţi au case de vacanţă, staţiunile în care te bucuri de soare şi plajă la mările sau insulele care  înconjoară Italia sau cele în care faci slalom pe zăpadă. Mai sunt castele, palate, domuri impresionante, grădini superbe care arată aşa cum imi imaginez eu ca este Raiul. Michelangelo, Leonardo da Vinci, Rafael, Botticelli, îţi încântă privirea iar Eros Ramazzotti, Laura Pausini, Adriano Celentano, Vasco Rossi, Lucio Dalla, Nicola di Bari, Zucchero sau inconfundabilul  Pavarotti îţi mângâie auzul. Şi la toate astea mai adaugi bunătăţile din bucătăria italiană!

Cum să  nu iubeşti un loc care le are pe toate?!